Hai-hui pe Papamond - Varzari pufoase de la Salzburg la Salzdorf

Salzburg - Salzdorf. Ce sa le lege oare? Primul il are pe Mozart. Al doilea n-are nimic. Primul e un frumos oras al unei Austrii imperiale. Al doilea e o minune a naturii, momentan inchisa, izolata, in reparatii. Despre legaturile primului cu sarea (n.a. salz in limba germana inseamna sare) nu se stiu prea multe. In cel de-al doilea insa, pamantul musteste de sare cu proprietati unice. Trateaza bolile de oase, de piele, afectiuni ginecologice si chiar endocrine. Ei da, Salzdorf nu e altceva decat numele german pentru Cojocna (judetul Cluj). La Cojocna ajungi repede din Cluj. E doar la aproximativ 30 de km nord de Cluj spre Dej. Drumul e bun. Dar odata ajuns acolo, baile care au facut din micuta localitate o bijuterie balneoclimaterica in comunism, nu le mai gasesti. Sunt inchise pentru reabilitare. In 14 iulie ar fi trebuit sa isi deschida portile din nou pentru turisti. Nici vorba. Probabil prin septembrie, daca o mai tine lumea si nu ne-o manca criza economica. Cojocna e atestata documentar din secolul I inainte de Cristos. Romanii i-au apreciat sarea, austriecii la fel. Totusi prin 1800 minele de sare au fost abandonate si ulterior s-au prabusit. Au format doua lacuri a caror ape au fost exploatate din plin in comunism ca potential balnear. Acum din Cojocna balneara au mai ramas doar amintirile si tanti Veturia...Tanti Veturia e o minune de femeie care face ingeri din panusi de porumb si coase povestile locului pe hainele traditionale. E unul dintre acei oameni care sfintesc locul oriunde apar. A trecut prin multe si a facut multe. Viata i-a dat, moartea i-a luat pe unul dintre copii. A refuzat sa se dea batuta. Si in loc sa lase lacrimile sa ii sece puterile, s-a pus pe cusut. Si-a amintit ca sub ocupatia hortista din al II-lea Razboi Mondial un satean maghiar din Cojocna a luat toate hainele tesute si cusute de fetele romance si le-a dat foc in mijlocul satului. Si s-a apucat sa coasa din nou flori pe bluze si pe catrinte ca inainte de Razboi. "Au omorat modelul, numa' de aia il cos", zice cu seninatate tanti Veturia.A batut lumea in lung si in lat in ultimii ani. A reprezentat Romania la Strasbourg cu traditiile surprinse de acul ei fermecat pe panze; a uimit Italia cand i-a tesut steagul din ac, iar pe italieni i-a lasat cu gura deschisa cand le-a daruit o oala de lut pe care o credeau doar piesa de muzeu. La targul de la "noaptea alba a muzeelor" din mai 2009, romani si straini aproape s-au batut pe cosuletul ei, invelit in stergare cu modele traditionale romanesti, cusute chiar de ea. Inauntru se ascundeau placintele cu gust de acasa si varzarile!!! Ori stiti si voi, clujenii au ce au cu varza pe care o gatesc traditional in fel si chip. Iar tanti Veturia face niste varzari cu gust de copilarie.