Desert prajitura in foi de napolitana

Zilele trecute mi-am amintit de un desert tare bun din copilărie: prăjitura în foi de napolitană. O prăjitură care se face ușor, fără coacere și pentru că nu are la bază un sirop legat, este moale și plăcută. Iar cui îi place să ronțăie ceva, are aici: alune (sau nuci) și stafide...  

Se pregătesc dinainte ingredientele: biscuiții se fărâmițează, ciocolata se rupe în bucăți mai mici, pentru a se topi mai ușor în timpul preparării desertului, iar alunele se mărunțesc.

Stafidele se opăresc rapid (4-5 secunde) și se scurg de apă. Se adaugă esență de rom și din când în când se amestecă, pentru ca toate stafidele să se îmbibe.

Se pune laptele într-o crăticioară și se adaugă zahărul și ciocolata ruptă în bucățele. Se dă crăticioara la foc mic (să nu fiarbă!) și se amestecă până ce se topește zahărul și ciocolata. Când compoziția se omogenizează, se ia de pe foc și se lasă să se răcorească, dar se mai amestecă în ea, din când în când, ca să nu formeze crustă.

Când compoziția s-a răcit, se adaugă untul și se mixează, până la omogenizarea perfectă.

Se adaugă apoi biscuiții fărâmițați, alunele mărunțite și stafidele îmbibate cu esență de rom. Cine dorește, poate să mai adauge 1/2 linguriță de esență de rom/migdale. De asemenea opțional, se poate adăuga nucă de cocos, pentru mai multă aromă și mai ales pentru a lega compoziția, dacă este mai moale.

Se pune compoziția, bine omogenizată pe o foaie de napolitană și se acoperă cu altă foaie. Se presează ușor și apoi se sigilează și se dă la frigider pentru câteva ore (peste noapte, eventual).

A doua zi se îndepărtează marginile și se porționează în formele dorite.