Gnocchetti de spanac cu ricotta, condimentati cu unt si salvie.

Asatzi va propun un tip de mancare foarte simplu, usor de facut, usor de servit, usor de mancat si usor de digerat: gnocchetti de spanac cu ricotta, condimentati cu unt si salvie. De ce am ales sa scriu despre acest preparat? Deoarece il priveam si mi-am dat seama ca acesti gnocchetti nu erau perfecti, nu erau egali unul cu celalalt, dar erau foarte buni, fiecare in felul lui si luat deoparte era perfect. Ma uitam la ei si ma gandeam cat de diferite suntem noi, persoanele, ma gandeam cat de ciudata si diferita este realitatea in care traim si cat ne influenteaza aceasta. Este trist sa vedem ca se traieste intro continua comparatie, ca oamenii isi gasesc fericirea doar comparandu-se. Nu sunt fericita pentru ca asa ma simt, ci pentru ca am mai multe motive sa fiu fericita decat X. Nu am luat nota cea mai mare, dar sunt multumit pentru ca nota mea e mai mare decat acea a lui Y. Nu am un fizic perfect dar cel putin nu sunt obeza ca si X, sau nu am un nas urat ca si Y (nu ma uit in schimb ca muschii si pielea imi sunt lasate si nu fac nimic in acest sens, sunt multumita ca nu sunt ca si X sau Y si nu pierd nicio ocazie pentru a sublinia defectele lor, asa poate ceilati observa calitatile mele). Nu imi place munca mea dar cel putin nu lucrez 12 ore pe zi pentru nimic ca si Z. Nu imi iubesc sotul dar cel putin nu am ramas singura ca si X sau cel putin sotul meu munceste non -stop nu ca si Z care nu are altceva in cap decat meciuri. Y nu face nimic de dimineata pana seara si este platit mai bine decat mine, iar eu muncesc enorm. Copilul meu este bun, educat, are greutatea ideala, zice deja o gramada de cuvinte, in schimb fiul lui Z nu vorbeste inca, e obez sau subnutrit, needucat. Dar de ce? De ce toate aceste comparatii? Nu o sa pot intelege vreodata. Le aud zilnic si mai intreb mereu de ce? Cu ce ma influenteaza pe mine ca unul are viata mai frumoasa sau mai urata decat a mea. Este viata lui, nu a mea. Daca poti sa il ajuti, fa-o, daca nu lasa-l in pace. Daca incerc sa compar gnocchetti mei intre ei vad cat sunt de imperfecti. Daca ii privesc separati, fiecare e perfect. Unica comparatie permisa este aceea cu noi insine, cu ceea ce eram ieri, cu ceea ce am devenit, cu ceea ce dorim sa fim.