Mamaliguta cu lapte

Am ezitat puțin dacă să postez această rețetă, mai ales în condițiile în care am încă 5 rețete de postat, în așteptare. Dar știind că s-au bucurat de succes și rețetele de mămăligă, pentru că într-adevăr, sunt și persoane care nu știu să facă acest preparat tradițional simplu (eu însămi am învățat de aici să adaug 1 lingură de ulei de floarea soarelui) mi-am zis că merită să vă prezint și această sugestie de meniu, o rețetă ”de avarie” (de moment) pe care o prepar rapid, mai ales spre sfârșitul săptămânii, când nu mai avem supă/ciorbă/borș. În ceea ce privește felul principal, tot așa, spre sfârșit de săptămână când se termină, prepar adeseori ficăței, cârnați cu piure, mititei, carne, sau cârnăciori la grătar... Iar după ce mâncăm, ”trecem la butoane” cum obișnuiește să spună o colegă bucătăraș tare simpatică și preparăm felurile de mâncare pentru zilele care urmează. Aș vrea să mai adaug că mie îmi place foarte mult mămăliguța, moale, caldă, cu orice fel de mâncare, iar când înlocuiește supa/ciorba/borșul, atunci laptele este de calitate, natural 100%, un lapte cumpărat din piață, de la producătorii locali și care la fierbere face un caimac de 6-7mm grosime. 

În timp ce laptele (strecurat printr-o sită deasă) fierbe, la foc mic, se face mămăliguța.

Se pune apa rece în ceaun, la foc mediu, se adaugă sarea și când apa se încălzește, se adaugă în ploaie făina de porumb, amestecându-se întruna, ca să nu se formeze cocoloașe.

După ce s-a adăugat toată făina, se lasă ceaunul cu mămăliguța la foc mediu și se amestecă din când în când, până ce fierbe făina și se ajunge la consistența dorită. Spre sfârșitul preparării, cine dorește, poate adăuga o lingură de ulei de floarea soarelui.

Când mămăliguța este gata, se răstoarnă pe un platou/o farfurie/un fund de lemn și se pune în fiecare farfurie câte 2-3 linguri. Se adaugă laptele fiert și răcorit puțin și se poate servi. Cine dorește ca laptele să fie puțin sărat, poate adăuga sare.