Micul dejun arab-5.Ridichi albe murate( pentru Ade)

Ridichile se curata de coaja si se spala. Se taie in functie de marime in sferturi sau optima si se pun intr-un vas cu sare( cca 400 grame de sare). Se lasa pana a doua zi; ridichile lasa foarte multa apa. A doua zi se spala bine in apa rece si se pun in borcane alternative cu sfecla rosie feliata. Se face o saramura din apa sis are; la 1 litru de apa se pun 75 de grame de sare. Se inchid borcanele si se pun la murat. Pofta buna! Ridichea (Brassica rapa) este o legumă cultivată în regiunile temperate pentru rădacina ei suculentă și bulboasă. Latinii o numeau radicula, varietațile moi se folosesc pentru consumul uman, iar cele mari și fibroase se folosesc ca aliment pentru animale. Ridichiile sunt foarte populare in Europa, în special în zonele reci, pentru ca pot fi păstrate mai multe luni dupa recoltarea lor. Specia comună de ridiche cea mai comercializată ca legumă în Europa și America de Nord este de piele și interior alb, excepție făcând cei 1-3 cm superiori care ies la suprafata pamântului și care sub acțiunea rezelor soarelui se schimba in roșu sau roșu-verde. Această parte superioară se dezvoltă din țesutul tulpinei, dar rămane sudată de rădăcină, care este aproape sferică, aproximativ de 5-15 cm diametru și nu are rădăcini laterale. Rădăcina principală care se găsește sub rădăcina îngroșată este slabă și de 10 cm lungime; se taie după recolectare. Frunzele au o asemănare cu muștarul, cresc direct în partea superioară aproape făra sa aibă gât. Sunt comestibile dar trebuie să fie proaspete, în mod normal sunt eliminate înainte să ajungă la vânzare. Ridichea are un gust înțepător, asemănător cu varza, gust care se suavizează prin gătire. Ridichea ajunge să cântărească mai mult de 1kg, totuși se poate recolecta cand este mică. Mărimea este în funcție de varietate și de timpul care este lăsată să crească. Cea mai mare parte sunt varietăți speciale, care doar sunt bune imediat după recolectare și nu se conservă mult timp. Se folosesc în salate (chiar și frunzele crude), depinzând de varietate are pulpa galbenă, albă, puțin portocalie sau roșiatică. Ridichea este foarte populară în America de Sud se folosește varietatea Raphanus sativus , ridiche albă, care este mai mare decât ridichea europeană. Ridichea se cultiva în Vechea Grecie și în Imperiul Roman. Dar nu se cunoaște locul exact de unde a fost introdusă și cultivată pentru prima dată, poate fi: Afganistan, Pakistan sau regiunea Mediteranei. Înaintea de apariția cartofului în Europa, importat de spanioli în secolul XVI, ridichea era un important aliment pentru europeni.