Piure de telina, cu mere

Am această rețetă franceză de mult timp, dar abia acum am încercat-o, cu câteva modificări și încă îmi spun că aș mai putea face schimbări. Este o rețetă neobișnuită, diferită de piureul tradițional de cartofi, un piure special, care pe lângă țelină și mere mai conține nuci și nucșoară, condiment pe care-l folosesc rar, deși există, la mine-n cămară, sub toate formele. În rețeta originală acest piure se face cu unt, pe care eu l-am înlocuit cu ulei de floarea soarelui, pentru a avea un preparat de post. Piureul de țelină este foarte sănătos și se recomandă pentru carnea roșie, vânat și pește.

Țelina se curăță bine (ca să se elimine partea lemnoasă), se spală, se porționează în bucăți mai mici și se fierbe (de preferat, la aburi), până ce devine moale.

Cât timp fierbe țelina, se spală merele, se curăță de coji și de cotoare, se taie sub formă de cubulețe și se sotează în ulei (unt), până ce se înmoaie.

Când țelina a fiert, se pasează, mai fin sau mai grosier, fiecare cum îi place și se adaugă: nuca mărunțită, sare, piper, nucșoară, zeamă de lămâie și merele topite, cu tot cu uleiul (untul) în care au fost sotate.

Se amestecă piureul ușor, pentru a nu sfărâma cubulețele de mere, se pune într-un bol și se decorează cu felii de lămâie, nuci rumenite și frunze de busuioc.

Se servește cu friptură de carne roșie, vânat, sau cu pește.