Miere sau sirop din flori de păpădie

 

Mno, dacă tot facem declarație pe proprie răspundere pentru lucrări agricole, prepar și noi rețete, de mult timp vizate, tot pe proprie răspundere! ;) Pe langa faptul ca papadiile sunt atat de frumoase galbene iar mierea din ele este gustoasa si cu un gust deosebit cu nota vegetala, erbacee dar foarte placuta la gust au si proprietati terapeutice: ajuta la intarirea sistemului imunitar fiind un excelent medicament pentru curatarea ficatului, inimii rinichiilor, elimina rapid toxinele din organism. Are excelente proprietati antibacteriene care scapa corpul de bacterii nocive, protejeaza si intareste oasele, stimuleaza pancreasul,este un excelent remediu pentru persoanele anemice si celor cu lipsa de calciu. Mierea de papadie este foarte buna pentru cei cu probleme ale stomacului, afectiuni ale pielii mai ales micoze, contine multe minerale, complex de vitamina B, C, A, potasiu si zinc. P.S: Pasaj preluat de pe https://www.youtube.com/watch?v=Bv0mQ6CRBS8 Bineînțeles că eu am ajustat un pic rețeta, în funcție de posibiltăți! ;) 

Flori de păpădie cca. 300 g, Zahăr tos cca. 750 g, Apă cca. 1000 ml, Lămâie 1 bucată, Cuișoare cca. 6 bucăți.

Florile de păpădie culese la miezul zilei, când florile sunt total deschis și important din locuri nepoluate, se spală în multă apă rece, pentru a se elimina orice urmă de insectă.

Apoi se pune apa la fiert, la foc rapid, iar când clocotește se adaugă florile scurse de apă, se lasă să dea din nou în clocot, lăsându-se la fiert cca. 2 minute, apoi se oprește focul, se acoperă și se lasă la macerat cca. 8 ore, de seară, până dimineață.

Apoi se strecoară lichidul obținut, se adaugă zahărul și zeama de lămâie, apoi se lasă la fiert la foc mic, fără să clocotească, până ce scade suficiet și ajunge de consistența siropului

Mierea de păpădie se toarnă în recipiente sterilizate, se adaugă câte un cuișor, apoi se sigilază și se lasă la răcit, în dunst cald, adică, acoperite cu pături sau șervete de bucătărie mai groase.

A doua zi se etichetează, fotografiază, după caz, și se depozitează în cămară, la loc răcoros și întunecat.

Se consumă ca atare în fiecare dimineață pe stomacul gol o linguriță, sau dizlovată în ceai, sau char, de ce nu pe o felie de pâine proaspătă, unsă cu unt! ;)

Spor și multă sănătate!