'' Miere "- sirop de papadie

Am vazut la Zmeoiaca si cand am vazut ca am gradina si curtea plina de papadii galbene si gratioase am zis sa incerc si eu sa vad ce si cum. Foarte buna, nu ma asteptam sa fie asa gustoasa. Ca sa nu mai zic de proprietatile terapeutice pe care le are. Denumirea ei latineasca este Taraxacum, este o planta foarte buna pentru cei cu diabet, se consuma tulpinile, stiu ca mama mananca la greu salata din tulpini de papadie,dar are si multe alte proprietati terapeutice, dar nu stau eu sa fac aici pe ''farmacista'' ca nu sunt......o simpla cautare pe ''goagle'' si gasiti ce va intereseaza....

Mai intai am cules florile de papadie, de preferat sa le culegem dimineata cand se deschid frumos si mai ales sa le culegem din locuri cat mai ''salbatice'' nu dupa marginea drumului. La mine-n gradina e ca-n jungla, deci nu sunt poluate.Dupa ce am cules florile le-am spalat bine cu jet de apa, pe fiecare-n parte , sa elimin toate ganganiile si impuritatile. Apoi le-am pus intr-o cratita, am turnat peste ele 1 l apa rece si am pus cratita pe foc, la foc foarte mic, pentru a se pastra toate vitaminele. Cand incepe sa clocoteasca se lasa 2-3 min, apoi se stinge focul, se acopera cratita cu capac si se lasa la infuzat pana a doua zi. A doua zi am luat o sita peste care am pus un tifon impaturit in mai multe straturi si am strecurat siropul, am stors bine si florile de papadie, apoi am pus zaharul si am stors lamaia - prea multa zeama de lamaie acreste prea rau siropul. Am asezat cratita pe foc, la foc mic si am lasat sa se lege bine siropul, sa aiba consistenta mierii. Se pune in borcane bine spalate si uscate, se capacesc si se acopera cu un prosop, se lasa sa se raceasca, apoi se depoziteaza in camara. Nu ma asteptam sa fie atat de bun, se poate servi ca un sirop diluat cu apa minerala sau pe o felie de paine unsa cu unt.