Salata din icre de crap, reteta revizuita

Pentru că în postul care tocmai a trecut am găsit de două ori icre în crapii cumpărați pentru dezlegările la pește, am făcut de două ori salată de icre. Cum cea mai bună salată de icre mi se pare aceea făcută de mămica, am decis să mă informez și să o fac și eu la fel. Care sunt deosebirile față de salata preparată după rețeta de la o fostă colegă? În rețeta de la mămica, icrele nu se pun crude în salată, ci preparate în prealabil la baie de aburi, iar apa minerală este exclusă. (Ideea că apa minerală face icrele pufoase este falsă. Prin mixare/amestec bulele de aer dispar și nu mai rămâne decât apa, care cel mult poate subția salata și nu o face pufoasă...) Și mămica folosește gris la prepararea salatei, chiar dacă există persoane care consideră că n-ar trebui. Salata de icre fără gris mi se pare o maioneză cu icre, prea grasă. Personal, sunt cu totul de acord cu folosirea grisului, care intră în alimentația omului de la câteva luni de viață, este hrănitor, atenuează grăsimea și împiedică ”tăierea” salatei. În plus, are un gust bun și nu degeaba intră în componența delicioaselor găluște din supe și a cremelor pentru dulciurile de post. Cât despre salata de icre preparată cu pâine înmuiată, nu cred că voi încerca vreodată așa ceva. Pâinea înmuiată devine lipicioasă și gândul acesta mă face să-mi dispară orice chef de a gusta salata de icre...Dar fiecare face salata de icre așa cum îi place, iar eu voi arăta aici cum îmi place mie, cu un gust excelent! Îmi este greu să stabilesc porțiile la acest preparat, dar voi preciza că mi-au ieșit aproximativ 800-900 grame de salată. Am socotit o porție, nu în sensul de consum/persoană, ci de preparare.