Bere lager

Alături de bere, lagerul este una dintre cele două categorii principale de bere, iar din punct de vedere al producției, este cel mai răspândit stil de bere din lume. Principala distincție între lagers și ale depinde de tipul de drojdie. Lagers folosesc Saccharomyces pastorianus , cunoscute în general ca drojdii cu fermentație inferioară, care fermentează mai lent și la temperaturi mai scăzute decât drojdiile ale. Cu toate acestea, există mai multe excepții de la regulă, iar unele stiluri de bere nu se încadrează neapărat într-o singură categorie. Lagers vin într-o mare varietate de stiluri, care diferă în funcție de culoare, conținut de alcool și arome, dar tind să aibă un caracter mai curat și mai crocant decât ale. Unele dintre cele mai populare exemple includ pilsner , dunkel , helles șibockstiluri. Stilul Lager își are originea în Europa centrală, dar Bavaria este considerată casa sa spirituală. Conform legii germane privind puritatea berii (Reinheitsgebot) introdusă în 1516 de către Ducele Wilhelm al IV-lea de Bavaria, toată berea din Bavaria trebuia să fie preparată în lunile mai reci, între octombrie și aprilie. Acest lucru a direcționat din neatenție întreaga regiune în producția de lageri cu fermentație la rece. Cuvântul lager provine din germană lagern, care înseamnă a depozita. Denumirea se referă la perioada de maturare (lagering) în care băutura fermentată este păstrată timp de câteva săptămâni sau câteva luni. Clima mai rece din Europa Centrală s-a dovedit potrivită pentru lagering, iar lager-urile au fost popularizate la nivel internațional abia la sfârșitul secolului al XIX-lea, după progresele în refrigerarea mecanică. Deoarece familia lager este incredibil de diversă, exemplele se pot potrivi cu o mare varietate de feluri de mâncare.

Taguri